Primenire Pascală

Nu se putea ca de Sfintele Paşti să nu îmbrăcăm ceva curat, dar şi nou. Făcea parte din ceva ce se împământenise, nu ştiu de unde, şi devenise tradiţie. Ce făloşi mai eram noi băieţii cu pălăriuţele verzi noi-nouţe, sau cu haine cumpărate din iarmaroc nu întotdeuna pe măsură, dar oricum mai mari, căci ce conta, într-un an-doi, le ajungeam noi din urmă.

Era prin anii 78-79 în drum spre Ardeal, în ziua de Paşti am trecut prin Bucovina; nu îmi venea să cred ochilor, prin toate satele, mulţimi de bătrâni tineri şi copii, în splendite straie de sărbătoare se îndreptau spre biserică. Toţi te întâmpinau cu salutul Cristos a înviat! Mărturisitorii Învierii sunt printre noi. Puterea celui rău a regimului comunist nu a reuşit să oprească sărbătorirea Învierii, nici sărbătorescul salut Cristos a înviat!

Paştele, sărbătoarea Învierii Domnului, înnoirea într-o viaţă glorioasă, dar şi prin natura care revine la o nouă viaţă, este o chemare, o invitaţie adresată fiecăruia dintre noi la o adevărată primenire.

Anunţând ţinerea unui conciliu şi întrebat de către ziarişti pentru ce, papa Ioan al XXIII-lea a deschis larg geamul biroului său şi le-a spus: Vreau să intre aer proaspăt în Biserică, vreau o primenire! Acest frumos cuvânt cu iz arhaic are o încărcătură spirituală deosebită. Un sens ar fi schimbarea îmbrăcămintei uzate sau murdare cu una nouă, cum ne îndeamnă apostolul Paul să dezbrăcăm omul cel vechi şi să îmbrăcăm omul cel nou! Un alt sens ar fi a schimba înfăţişarea, forma, conţinutul, totdeauna în bine. Un adevărat program de viaţă pentru timpul postului, de aceea Postul Mare este astfel orânduit ca să ne dispună şi să ne ajute la această purificare înnoitoare.

În ultimele zile din cele 40 ale acestui timp de har auzim tot mai des cuvintele Învăţătorului să ne luăm crucea şi să-l urmăm până pe Calvar. Numai pe Calvar vom înţelege crucea şi de pe Calvar vom putea admira şi ne vom putea bucura de răsăritul Învierii. Ce bucurie au trăit cei doi ucenici de la Emaus, când după descurajare şi deznădejde, îl întâlnesc în necunoscutul de pe cale pe cel Înviat recunoscândul doar la frângerea pâinii! În acelaşi ceas s-au întors la Ierusalim, nu mai există neîncredere, descurajare, oboseală, noapte şi acolo li se confirmă de ceilalţi ucenici că Domnul a Înviat cu adevărat!(Lc 24,13-35).

Întâlnirea cu cel Înviat schimbă vieţile ucenicilor până acolo că descurajare, oboseală, frica nu-şi mai au loc, aşteptările lor sunt depăşite, acum le ard inimile şi încep să înţeleagă scripturile şi nu pot să nu vorbească tuturor că Domnul a Înviat cu adevărat! Această veste a traversat veacurile şi a ajuns şi la noi, primenind sufletele şi inundâdu-le de bucurie în încercările acestor vremuri.

Cristos a Înviat!

Pr. paroh Dumitru Gabor

Joia Mare




Vinerea Mare




Ceremoniile de înviere




Inregistrare video a liturghiei


Breviar Online

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com